scurt istoric



Partidul Democrat a luat fiinţă la 6 februarie 1990.Partidul Democrat este un partid modern, de cuprindere naţională, fiind succesorul Frontului Salvării Naţionale, al Partidului Democrat, al fuziunii prin absorbţie cu Partidul Democrat al Muncii, Partidul Unităţii Social Democrate, Frontul Democrat Român, Partidul Alianţa Naţională şi Partidul Pensionarilor şi al Protecţiei Sociale.Prin vocaţia sa naţională, Partidul Democrat este partidul intereselor actuale şi de perspectivă ale naţiunii române, ale fiecărui cetăţean al României.Sigla Partidului Democrat este trandafirul, sub care se află prescurtarea PD, ansamblul fiind încadrat într-un pătrat cu colţurile rotunjite.

DOCTRINA ŞI PROGRAM

Partid de centru, republican, cu doctrina populară europeană modernă ale cărei principii sunt: o economie de piaţă eficientă, umană, solidară, servicii publice moderne, performante, protecţie socială extinsă, activă şi bine orientată, în acord cu o justiţie independentă, accesibilă, securizantă. Partidul Democrat este un partid pragmatic, modern, reformator, un partid cu experienţa guvernării, pregătit pentru provocările acesteia, un partid care reprezintă şi promovează voinţa politică, interesele şi dezideratele unor largi categorii sociale. Partidul Democrat este un partid activ, conectat la realităţile politice din Uniunea Europeană, deschis la schimbare şi la colaborarea cu exponenţii curentelor politice dominante la nivel european.

AFILIERI

Partidul Democrat este membru al Partidului Popular European.

ORGANIZARE

Conform Statutului, reactualizat la Convenţia Natională Extraordinară din 25 iunie 2005, organele de conducere la nivel central sunt:

  • Convenţia Naţională, Consiliul Naţional de Coordonare, Colegiul Director Naţional (CD), Biroul Permanent Naţional, Preşedintele Executiv şi Preşedintele partidului
  • Convenţia Naţională (C.N.) este formată din conducerile centrale şi judeţene ale partidului, din reprezentanţii partidului în administraţia centrală şi judeţeană şi dintr-un număr de delegaţi din organizaţiile judeţene. Delegaţii organizaţiilor judeţene constituie majoritatea în Convenţia Naţională (total 978 de participanţi)
  • Convenţia Naţională este forul suprem de conducere al partidului în care se stabileşte linia politică, statutul şi programul partidului şi se aleg Preşedintele partidului împreună Preşedintele Executiv, Preşedintele Comisiei Naţionale pentru Statut, Etică şi Litigii şi Preşedintele Comisiei Naţionale de Revizie şi Control
  • Alegerea Preşedintelui partidului constă în votarea unei moţiuni care devine programul partidului iar promotorul acestei moţiuni devine preşedintele partidului. Primul semnatar al moţiunii devine preşedinte executiv. Moţiunile sunt alternative programatice în privinţa liniei politice a partidului, care respectă orientarea modernă a acestuia. Întrucât prima moţiune adoptată la Convenţia Naţională din 1992 a întrunit 35 de voturi, este necesar ca orice moţiune prezentată în Convenţia Naţională să întrunească susţinerea unui grup de promovare care cuprinde 35 de membri ai partidului
  • Convenţia Naţională se întruneşte o dată la 4 ani

Consiliul Naţional de Coordonare (C.N.C.) este format pe aceleaşi criterii ca şi Convenţia Naţională, dar numărul de participanţi este redus la 740. C.N.C. este organul de conducere, decizie politică şi organizatorică a P.D. în perioada dintre Convenţiile Naţionale.

Atribuţiile cele mai importante ale C.N.C. sunt:

  • analizează şi aprobă, la propunerea BPN, adaptările şi actualizările aduse Programului în vigoare
  • verifică, la cererea Preşedintelui partidului sau a BPN, neconcordanţele dintre doctrina generală şi Programul partidului, pe de o parte, şi politica sa concretă, pe de altă parte, adoptând hotărârile care se impun
  • examinează şi aprobă activitatea B.P.N.
  • analizează rapoartele BPN sau CD privind activitatea parlamentară, guvernarea ţării precum şi cele referitoare la alte probleme majore, adoptând măsurile ce se impun
  • aprobă propunerile BPN sau CD privind politica electorală la nivel naţional, cu prilejul alegerilor locale, parlamentare sau prezidenţiale
  • aprobă retragerea din Guvern a unora, sau a tuturor membrilor PD, după caz
  • aprobă, la propunerea BPN, regulamentele prevăzute în competenţă sa prin prezentul Statut
  • analizează informările CNRC şi ale CNEL, adoptând hotărârile sau instrucţiunile care devin obligatorii pentru BPN
  • alege membrii BPN, ai CNSEL şi ai CNRC
  • demite membri ai BPN
  • alege candidaţii PD pentru funcţiile de Preşedinte al României, prim ministru, miniştri
  • convoacă Convenţia Naţională
  • aprobă şi anulează alianţele politice
  • aprobă criteriile de întocmire a listelor de candidaţi în alegerile parlamentare
  • hotărăşte asupra sancţiunilor aflate în competenţa sa

C.N.C. se întruneşte semestrial sau ori de câte ori este necesar.C olegiul Director National (C.D.N.) este organul de conducere a activităţii PD în perioada dintre şedinţele CNC şi este format din BPN, preşedinţii organizaţiilor judeţene, preşedintele organizaţiei municipiului Bucureşti şi preşedinţii organizaţiilor de sector din municipiul Bucureşti.

Biroul Permanent Naţional (B.P.N.) este organul permanent de conducere a activităţii partidului. B.P.N. conduce, îndrumă şi controlează activitatea internă şi internatională a partidului, defineşte linia politică concretă şi priorităţile, aprobă şi coordonează programele politice sectoriale, asigură mijloacele pentru realizarea acestora, aprobă mandatele de negociere politică. Preşedintele este conducătorul politic al partidului, persoana care sintetizează elementele de identificare ale partidului şi, totodată, simbolizează valorile sale ideologice şi politice fundamentale. În acest sens, el este liderul doctrinar şi de imagine al partidului. Preşedintele partidului garantează aplicarea Statutului şi a Programul Partidului, reprezintă partidul în cadrul manifestărilor interne şi internaţionale, prezidează lucrările C.N., C.C.N., C.D. şi B.P.N.

  • identifică actualizările care sunt necesare spre a menţine în concordanţă Programul Partidului cu evoluţia situaţiei economico-sociale din ţară, precum şi cu situaţia internaţională şi le supune dezbaterii şi deciziei organismelor de conducere naţională, potrivit competenţelor ce le revin acestora
  • prezintă, periodic, în CNC rapoarte asupra stadiului îndeplinirii obiectivelor politice angajate prin Programul partidului
  • propune organismului de decizie competent revocarea din funcţie a oricărei persoane care deţine funcţii de conducere în partid
  • coordonează activitatea Guvernului Alternativ

activitate

Apărut ca o largă mişcare de masă în timpul Revoluţiei din decembrie 1989, F.S.N. îşi începe existenţa documentară la 23 decembrie 1989 prin declaraţia program redactată de Consiliul F.S.N. Preşedinte al F.S.N. a fost desemnat Ion Iliescu. Ca organ provizoriu al puterii de stat, F.S.N. a format Guvernul provizoriu condus de Petre Roman. Prin decizia nr. 2 din 6 februarie 1990, Tribunalul Municipiului Bucureşti a înregistrat F.S.N. ca "mişcare politică", calitate care a permis participarea F.S.N. la alegerile locale şi legislative din 1990.

Conferinţa Natională a F.S.N. (8 aprilie 1990) a ales pe Ion Iliescu Preşedinte al partidului, a fixat strategia electorală, a elaborat documentele programatice şi a propus candidatura Preşedintelui F.S.N. pentru alegerile prezidenţiale. La alegerile din 20 mai 1990, F.S.N. a obţinut o victorie categorică: 66,31% din voturile pentru Adunarea Deputaţilor şi 67,01% din voturile pentru Senat, trimiţând în forurile legislative 263 deputaţi şi 91 senatori, din totalul de 387, respectiv 119. Candidatul partidului, Ion Iliescu, a obţinut 85,07% din voturi devenind Preşedinte al României. La 17 iunie 1990 a fost investit primul guvern legitim postdecembrist, format în majoritate din membri ai F.S.N. Prim Ministru al Guvernului a fost numit Petre Roman, lider naţional al F.S.N. În august 1991 s-a efectuat o remaniere prin cooptarea unui ministru liberal.

Prima Convenţie Natională a F.S.N. are loc la 27-29 martie 1992 în Bucureşti. Delegaţii la Conventie urmau să voteze una din cele 3 moţiuni susţinute de grupările din partid. Moţiunea "Viitorul azi", susţinută de gruparea Roman cumulează cele mai multe voturi şi devine programul politic al F.S.N.. Totodată, conform Statutului, Petre Roman, susţinătorul moţiunii adoptate devine Preşedinte F.S.N. Situaţia nu este acceptată de gruparea Iliescu care se desprinde din F.S.N.Divergenţele din interiorul F.S.N. privind ritmul şi caracterul reformei au dus la conturarea treptată a două grupări: gruparea Roman şi gruparea Iliescu. Guvernul Roman se afla într-o opoziţie din ce în ce mai accentuată cu majoritatea parlamentară. Fără o motivaţie întemeiată, la 24 septembrie 1991 minerii din Valea Jiului sunt aduşi în capitală pentru a răsturna Guvernul. Dezordinea provocată de aceştia a durat până la 27 septembrie 1991, când Prim Ministrul îşi depune mandatul, gest interpretat de către Preşedintele ţării drept demisie. Fără a emite un document prin care să legifereze înlăturarea Guvernului Roman, Parlamentul investeşte un nou Guvern: Guvernul Stolojan.

Alegerile locale din mai 1992 definesc dimensiunile F.S.N. dupa scindare. Partidul se menţine între primele 3 formaţiuni politice din România. Alegerile generale din acelaşi an aduc pentru F.S.N. 11% din sufragii (43 deputaţi şi 18 senatori). Respingând condiţiile impuse de P.D.S.R. pentru participarea la guvernare, F.S.N. trece în opoziţie. La 11 mai 1993 F.S.N. fuzionează prin absorţie cu Partidul Democrat, schimbându-şi denumirea în Partidul Democrat, înregistrat ca persoană juridică prin decizia nr. 13 din 23 mai 1993 a Tribunalului Municipiului Bucureşti. Convenţia Naţională Extraordinară din 28-29 mai 1993 de la Constanţa aprobă această fuziune şi modificarea Statutului. Din iniţiativa P.D., la 1 iulie 1993 este creată Alianţa Social Democrată în scopul unirii forţelor politice care doresc cu sinceritate aplicarea perceptelor social-democrate moderne. Din A.S.D. făceau parte: Partidul Democrat, Partidul Social-Democrat Tradiţional, Partidul Revoluţiei Române şi Partidul Democrat al Muncii.

Convenţia Naţională din 24-25 octombrie 1994 de la Cluj adoptă moţiunea "Pentru o nouă Românie, a muncii şi a dreptăţii" şi îl realege pe Petre Roman Preşedinte al P.D.. Totodată delegaţii la Convenţie aprobă fuziunea prin absorbţie la P.D. a P.D.M. şi reactualizarea Statutului. La 27 septembrie 1995 se constituie Uniunea Social Democrată, alianţa electorală a Partidului Democrat cu Partidul Social-Democrat Român. Alegerile locale din mai 1996 indică o creştere a audienţei partidelor aflate în opoziţie. În septembrie 1996 U.S.D. şi C.D.R. semnează protocolul de susţinere reciprocă în turul 2 al alegerilor prezidenţiale şi de alianţa la guvernare. U.S.D. a obţinut în alegerile legislative din 3 noiembrie 1996 13% din voturi. P.D. trimite în Parlament 42 deputaţi şi 21 senatori. Candidatul U.S.D. la Preşedinţia României a înregistrat în primul tur de scrutin 20,54% din voturi, situându-se pe locul 3. Conform protocolului, în al doilea tur de scrutin pentru Preşedinţie, U.S.D. a susţinut candidatul C.D.R., care era plasat pe locul 2. Graţie sprijinului P.D., Emil Constantinescu devine Preşedintele României. P.D. intră la guvernare alături de C.D.R., U.D.M.R. şi P.S.D.R., deţinând, proporţional cu scorul electoral, 6 portofolii ministeriale.

Convenţia Natională din 29-30 august 1997 desfăşurată la Iaşi adoptă moţiunea "Partidul Democrat - un partid care priveşte spre viitor" şi îl reinvesteşte pe Petre Roman în funcţia de Preşedinte al partidului. Convenţia a ratificat şi o "Rezoluţie privind actuala guvernare" şi modificările aduse statutului (Biroul Executiv este înlocuit de Biroul Permanent Naţional cu cele două componente: Consiliul Politic şi Consiliul Executiv). Tot în această Convenţie Naţională a fost aprobată fuziunea prin absorbţie a P.D. cu Partidul Unităţii Social-Democrate şi cu Frontul Democrat Român (Timişoara). Remanierea Guvernului Ciorbea operată în decembrie 1997 a constituit o dezamăgire pentru Partidul Democrat, care aştepta o remaniere de fond, asumarea eşecurilor din 1997 şi un program clar de acţiune pentru 1998. La 28 ianuarie 1998, Preşedintele României anunţă demisia miniştrilor P.D.

În faţa atitudinii categorice a conducerii C.D.R. în a-l menţine pe Victor Ciorbea în fruntea Guvernului, Biroul Permanent Naţional al P.D. primeşte la 27 martie 1998 mandatul C.N.C. (pe atunci - C.C.N.) de a acţiona pentru o nouă coaliţie de guvernare. La 29 martie 1998, P.D. iniţiază o moţiune de cenzură care, mai înainte de a fi depusă, determină demisia lui Victor Ciorbea din funcţia de prim-ministru. Deşi nu era implicită, Victor Ciorbea depune şi demisia din funcţia de Primar general al Capitalei. Partidul Democrat reintră în Guvern la 17 aprilie 1998, alături de C.D.R., U.D.M.R. şi P.S.D.R. după semnarea unui protocol de guvernare care prevede explicit sarcinile fiecărui ministru. Această revenire în Guvern, cu aceiaşi miniştri şi alături de aceiaşi aliaţi, aduce Partidului Democrat o scădere semnificativă de credibilitate. În consecinţă, candidatul P.D. la funcţia de Primar general al Capitalei, Alexandru Sassu, obţine penibilul scor electoral de 3%.

Înlocuirea Prim Ministrului Radu Vasile cu Mugur Isărescu, petrecută la 21 decembrie 1999, nu aduce nicio modificare în echipa P.D. trimisă în Guvern, cu excepţia lui Petre Roman, care acceptă numirea sa în fruntea Externelor, renunţând la a doua funcţie în stat, aceea de Preşedinte al Senatului. Convenţia Naţională din 18-19 februarie 2000 adoptă moţiunea "Încredere în fiecare - şanse pentru toţi", prezentată de Petre Roman. Acesta este reales Preşedinte al P.D. Alegerile locale şi generale din anul 2000 găsesc Partidul Democrat în cea mai mare pierdere de imagine. Uzura datorată guvernării este cu atât mai adancă cu cât toţi membrii Consiliului Politic au ocupat posturi de miniştri. Nu trebuie neglijat nici efectul demoralizator al înlăturării din fruntea partidului a unui număr semnificativ de vicepreşedinţi (Adrian Severin, Victor Babiuc, Stelian Duţu). Dacă partidul reuşeste un 7% în alegerile parlamentare, Petre Roman abia adună 3% din voturile exprimate pentru Preşedinţie. Partidul Democrat trece în opoziţie. Petre Roman iniţiază demersurile pentru "Alternativa 2004", alianţa electorală PD - PNL - ApR.

Iniţiativa lui Traian Băsescu de a candida pentru preşedinţia P.D. a fost singura modalitate de a relansa partidul. Victoria în alegerile pentru Primăria Capitalei îl legitimează pe Traian Băsescu drept cel mai popular personaj al Partidului Democrat. În Colegiul Director (Naţional) din ianuarie 2001, întrunit pentru a iniţia convocarea unei Convenţii Naţionale Extraordinare, s-a pus problema modificării Statutului mai înainte de Convenţia Naţională, pentru a permite în termeni reali prezentarea mai multor moţiuni în Convenţia Naţională. (O moţiune avea nevoie de susţinerea a peste jumătate dintre organizaţiile judeţene pentru a fi adusă în Convenţie, ceea ce elimină din start cea de-a doua moţiune.) Aproape se ajunsese la votul pentru convocarea Convenţiei după modificarea statutului, când Traian Băsescu a intervenit: "Acesta e statutul după care noi am ales preşedintele. Şi nu doar o dată. Statutul acesta are girul anterioarei Convenţii Nationale. El este în vigoare. Chiar dacă statutul mă dezavantajează, vreau să candidez în conformitate cu acest statut. Nu trebuie să modificăm statutul ca să se aleagă o anumită persoană."

În aceeaşi şedinţă, Petre Roman a încercat să stabilească condiţiile pe care P.D. le pune P.D.S.R. pentru a semna protocolul de colaborare. Băsescu a intervenit abia în final: "Suntem în opoziţie. Nu susţinem în nici un fel partidul aflat la putere. Îl criticăm la fiecare greşeală. Chiar dacă face bine, noi tot îl criticăm. Asta e şansa noastră. Nu semnăm niciun protocol! Noi vom creşte numai dacă facem o opoziţie fermă". În şedinţa C.N.C. din februarie 2001, cei 740 de delegaţi aveau de optat între convocarea C.N.E. în mai, propunere Băsescu, sau convocarea acesteia în septembrie, propunere Roman. Diferenţa între cele două propuneri consta în viteza, anvergura şi direcţia schimbării, de care toţi erau conştienţi că e inevitabilă. S-a votat pentru luna mai. La 11 martie 2001, spre surprinderea tuturor, Simona Marinescu (pe atunci senator P.D.) convoacă o conferinţă de presă la Senat în care anuntă ca va candida pentru preşedinţia P.D.

Prin hotărârea Comisiei de Organizare a CNE, condusă de Vasile Blaga, moţiunea Roman a fost avansată către C.N.E. fără a avea liste de susţinere din partea organizaţiilor judeţene sau a membrilor C.C.N., deoarece constituia Programul Politic aflat în vigoare. Roman a avut doar de reactualizat tabelul celor 35 de membri ai grupului de promovare a moţiunii. Deşi statutul pretindea fie semnăturile unei treimi dintre membrii C.C.N., fie susţinerea a jumătate plus una dintre organizaţiile judetene, echipa Băsescu a reuşit să îndeplinească ambele condiţii. Convenţia Natională Extraordinară a Partidului Democrat a avut loc la 18-19 mai 2001 în Palatul Parlamentului. A fost adoptată moţiunea "România puternică - România Social Democrată", susţinută de grupul de promovare al lui Traian Băsescu. Totodată, C.N.E. a adoptat şi modificarea Statutului.

O modificare semnificativă a statutului a condus la creşterea numărului de locuri în conducerea centrală. Numărul de vicepreşedinţi s-a dublat de la 6 la 12 pentru a acoperi toate domeniile care interesau funcţionarea partidului. Cu tot cu secretarii executivi şi responsabilii regionali, Biroul Permanent Naţional a ajuns să cuprindă 45 de membri, faţă de cei 19 de dinainte de C.N.E. De fapt, cea mai importantă modificare a Statutului a constat în desfiinţarea Consiliului Politic, structură care a blocat funcţionarea B.P.N.Statutar, în termen de o lună de la C.N.E., la 15 iunie 2001, C.N.C. a ales Biroul Permanent Naţional. Alegerile pentru conducerile locale şi judeţene au avut loc în intervalul iulie - octombrie 2001. Prin Hotărârea C.N.C., la aceste alegeri candidaturile pentru ocuparea oricărei funcţii în partid nu au fost condiţionate de vechimea în partid. La alegerile din noiembrie-decembrie 2004 , liderul Partidului Democrat, Traian Băsescu a fost ales Preşedinte al României, în turul al doilea de scrutin, învingându-l pe preşedintele PSD, Adrian Năstase. Emil Boc, preşedintele executiv al PD a devenit preşedinte interimar al partidului, până la Convenţia Naţională Extraordinară. Acest for de conducere, format din 4000 de delegaţi, a ales la data de 25 iunie 2005 preşedintele Partidului Democrat, în persoana lui Emil Boc şi preşedintele executiv, în persoana lui Adriean Videanu.

sursa www.pd.ro